Writings on the wall

Archive for the ‘Ganduri’ Category

Nostalgie

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cîntec fără moarte!

Vînt hulpav pom cuprinde
Şi frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrîn aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.

                                                                                                                           (Grigore Vieru)

466030_437654569604772_527125064_o

Ah…casatoria…

Dat fiind faptul ca am 24 de ani si ma aflu intr-o relatie de cativa ani, primesc tot mai des intrebarea pe care o urasc cel mai mult :” CAND TE MARITI??”. M-am saturat sa dau explicatii la nesfarsit cu privire la acest subiect, asadar voi incerca sa clarific acum problema, pentru toti cei care sunt preocupati de starea mea civila…ONCE AND FOR ALL!

Casatoria nu reprezinta si nu a reprezentat niciodata un scop al vietii mele pentru simplul motiv ca nu cred in ea. De ce? Pai sa facem o analiza pe text:

1. „Preotul catre mire/mireasa: Vei trai pana la moarte cu sotia/sotul pe care o/il iei acum, vietuind cu ea/el in dragoste, intelegere si fidelitate, dupa poruncile lui Dumnezeu?”

„Iata, fiilor, ati savarsit juramantul inaintea lui Dumnezeu, ca veti pazi legatura dragostei si a unirii intre voi pana la mormant, curata, neintrerupta, dreapta si cinstita, si ca nu va veti abate de la datoriile voastre nici unul, nici altul, urmand ce este bine placut lui Dumnezeu si oamenilor. Asa sa va ajute Bunul Dumnezeu!”

(fragmente din slujba cununiei)

Oare sunt chiar singura persoana din lumea asta careia i se pare absurd acest juramant in fata lui Dumnezeu?? Nu stiu cum sunt altii, dar eu fac o promisiune fata de cineva numai atunci cand sunt absolut sigura ca o pot duce la indeplinire. Din acest motiv nu as putea sa-i promit unui barbat, oricat de mult l-as iubi la momentul respectiv, ca ii voi fi alaturi si ca il voi iubi toata viata. Nu am de unde sa stiu ce voi simti pentru el peste 2,3,5,10 ani…poate la un moment dat dragostea va trece,poate nu vom reusi sa ne mai intelegem sau nu vom avea ce sa ne mai spunem…si atunci ma voi simti extrem de vinovata pentru incalcarea juramantului. Evident ca atunci cand iubesti, iti doresti sa ramai toata viata alaturi de persoana respectiva, dar din pacate, dorintele nu se indeplinesc mereu.

2. „Si acum, Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, trimite harul Tau cel ceresc peste robii Tai acestia; si da roabei Tale acesteia sa se plece in toate barbatului sau, iar robul Tau acestuia sa fie cap femeii, ca sa vietuiasca dupa voia Ta.”

Am ajuns la partea mea preferata din slujba…cea in care preotul subliniaza faptul ca femeia trebuie sa se supuna barbatului, intrucat ea nu are creier ( „iar robul tau acestuia sa fie cap femeii”) si numai barbatul poate lua decizii potrivite pentru ei doi.

In ceea ce priveste casatoria civila…asta e o aberatie si mai mare…un contract pe sentimente..Si uite asa ne trezim cu doua contracte: unul scris la primarie si unul verbal la biserica. La asta se rezuma povestile noastre de dragoste.Trist,din punctul meu de vedere. Si uite asa ajung multe cupluri casatorite,care nu se mai inteleg, sa se complaca intr-un mariaj nefericit. Nu ii mai leaga sentimente dar ii leaga acele contracte si stim cu totii care sunt implicatiile sociale,afective,morale ale desfacerii lor.

In fine, eu nu fac propaganda anti-casatorie, ii respect pe cei care aleg sa faca acest pas, le respect credintele,valorile  dar eu,in acest moment al vietii mele, nu ma identific cu aceasta institutie a casatoriei si cu tot ceea ce implica ea. Imi place sa cred ca pot iubi si pot fi fericita si fara aceste juraminte. Cine ma judeca, e liber sa o faca, eu nu-mi traiesc viata dupa asteptarile celor din jur.

Citatul zilei

„Daca toti oamenii ar sti ce vorbesc altii despre ei, nu ar mai exista nici patru prieteni in lume.” ( Blaise Pascal)

A walk down memory lane

Intr-un moment de nostalgie am facut un inventar al celor mai frumoase amintiri din ultimii 4 ani.

Absolvirea-nu pentru ca facultatea sau diploma primita ar fi insemnat mare lucru pentru mine,ci pentru ca familia mi-a fost alaturi.Ai mei au fost mandri de mine, iar eu m-am simtit cu adevarat mare in ochii lor.O zi perfecta!

Costinesti 2007-un sejur plin de peripetii,presarat cu de toate- alcool,multa voie buna, alcool, furturi, politie, scandal, distractie, suparari, impacari, PRIETENIE,..Ana..

Picnicul la Snagov-no comment:)de fiecare data cand vad poza asta ma apuca un ras isteric.Prietenii stiu de ce!

Revelionul la Sadova-ah,cate amintiri!Mi-am nenorocit genunchiul pe partie, am facut numai dusuri reci pentru ca apa nu era niciodata calda, am inghetat in fiecare noapte pentru ca se stingea focul in soba,era cat pe ce sa o ciufulesc pe Albastrica..dar, cand ai prietenii alaturi treci peste toate cu zambetul pe buze. Au fost 3 zile de vis, peisaj superb, aer curat si companie de exceptie. Mi-a placut atat de mult incat, la intoarcere, am uitat sa cobor in gara la Salina..cred ca eram cu gandul la Nea’ Costica si la sania lui fermecata:))

Tema de reflectie

     Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva, si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta. Si asa, omul incepe sa invete… ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni. Si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui „maine” este prea nesigur pentru a face planuri… si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului. 
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.

 Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

 Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui sa nu mai fie la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

 Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…

Jorge Luis Borges

A sad piano song

Un cantec superb care descrie perfect starea mea de spirit. ..

Imi pare rau ca nu mai pot scrie despre lucruri amuzante sau despre cele care ma revolta..mi-am pierdut entuziasmul si sarcasmul.

Sper sa revin in curand cu ganduri mai bune si mai optimiste..

In memoriam Ana C.

Cei mai norocosi dintre noi au sansa sa intalneasca,poate doar o data in viata, o persoana care le schimba existenta, modul de a gandi si de a privi lucrurile. Eu ma numar printre ei..am cunoscut-o acum cativa ani pe Ana, care m-a facut sa imi doresc sa fiu  un om mai bun, mai optimist, mai cald si mai devotat prietenilor mei. Imi pare rau ca nu am avut ocazia sa ii spun si ei cat de mult am apreciat-o si cat de mult am tinut la ea…

Nu te voi uita niciodata!

Nor de etichete