Citatul zilei

“Daca toti oamenii ar sti ce vorbesc altii despre ei, nu ar mai exista nici patru prieteni in lume.” ( Blaise Pascal)

A walk down memory lane

Intr-un moment de nostalgie am facut un inventar al celor mai frumoase amintiri din ultimii 4 ani.

Absolvirea-nu pentru ca facultatea sau diploma primita ar fi insemnat mare lucru pentru mine,ci pentru ca familia mi-a fost alaturi.Ai mei au fost mandri de mine, iar eu m-am simtit cu adevarat mare in ochii lor.O zi perfecta!

Costinesti 2007-un sejur plin de peripetii,presarat cu de toate- alcool,multa voie buna, alcool, furturi, politie, scandal, distractie, suparari, impacari, PRIETENIE,..Ana..

Picnicul la Snagov-no comment:)de fiecare data cand vad poza asta ma apuca un ras isteric.Prietenii stiu de ce!

Revelionul la Sadova-ah,cate amintiri!Mi-am nenorocit genunchiul pe partie, am facut numai dusuri reci pentru ca apa nu era niciodata calda, am inghetat in fiecare noapte pentru ca se stingea focul in soba,era cat pe ce sa o ciufulesc pe Albastrica..dar, cand ai prietenii alaturi treci peste toate cu zambetul pe buze. Au fost 3 zile de vis, peisaj superb, aer curat si companie de exceptie. Mi-a placut atat de mult incat, la intoarcere, am uitat sa cobor in gara la Salina..cred ca eram cu gandul la Nea’ Costica si la sania lui fermecata:))

Tema de reflectie

     Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva, si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta. Si asa, omul incepe sa invete… ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni. Si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri… si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului. 
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.

 Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

 Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui sa nu mai fie la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

 Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…

Jorge Luis Borges

A sad piano song

Un cantec superb care descrie perfect starea mea de spirit. ..

Imi pare rau ca nu mai pot scrie despre lucruri amuzante sau despre cele care ma revolta..mi-am pierdut entuziasmul si sarcasmul.

Sper sa revin in curand cu ganduri mai bune si mai optimiste..

My all time favorite movies

1. Forrest Gump (1994)- pur si simplu GENIAL!  Un film care ma face deopotriva  sa rad si sa plang, iar Tom Hanks face un rol de exceptie.

Viata este ca o cutie de ciocolatã… nu stii niciodatã cu ce te alegi”

Forrest Gump este una din acele productii cinematografice care au devenit un adevãrat fenomen. In acest film, Tom Hanks face un rol de exceptie ca Forrest, un om obisnuit a cãrui inocentã simplã ajunge sã întrupeze o generatie. Distins cu 6 premii Oscar, între care premiul pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor (Robert Zemeckis) si cel mai bun actor într-un rol principal (Tom Hanks), Forrest Gump este un titlu pe care nu vrei sa-l ratezi.

Premiile Oscar 1995

Categoria	Rezultatul
Cel mai bun film – Wendy Finerman, Steve Starkey, Steve Tisch	Castigator
Cele mai bune efecte vizuale – Ken Ralston, George Murphy, Stephen Rosenbaum, Allen Hall	Castigator
Cea mai buna imagine – Don Burgess	Nominalizat
Cel mai bun machiaj – Hallie D’Amore, Judith A. Cory, Daniel C. Striepeke	Nominalizat
Cel mai bun sunet – William B. Kaplan, Randy Thom, Tom Johnson, Dennis S. Sands	Nominalizat
Cel mai bun actor in rol principal – Tom Hanks	Castigator
Cea mai buna scenografie – Nancy Haigh, Rick Carter	Nominalizat
Cel mai bun montaj – Arthur Schmidt	Castigator
Cel mai bun actor in rol secundar – Gary Sinise	Nominalizat
Cea mai buna coloana sonora – Alan Silvestri	Nominalizat
Cele mai bune efecte sonore – Gloria Borders, Randy Thom	Nominalizat
Cel mai bun regizor – Robert Zemeckis	Castigator
Cel mai bun scenariu adaptat – Eric Roth	Castigator

Premiile Globul de Aur 1995

Categoria	Rezultatul
Globul de Aur pentru cel mai bun actor (drama) – Tom Hanks	Castigator
Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu – Eric Roth	Nominalizat
Globul de Aur pentru cel mai bun film (drama)	Castigator
Globul de Aur pentru cel mai bun regizor – Robert Zemeckis	Castigator
Globul de Aur pentru cea mai buna actrita in rol secundar – Robin Wright Penn	Nominalizat
Globul de Aur pentru cel mai bun actor in rol secundar – Gary Sinise	Nominalizat
Globul de Aur pentru cea mai buna coloana sonora – Alan Silvestri	Nominalizat

Premiile BAFTA 1995

Categoria	Rezultatul
BAFTA pentru efecte speciale – Doug Chiang, George Murphy, Stephen Rosenbaum, Allen Hall, Ken Ralston	Castigator
Premiul BAFTA pentru cel mai bun montaj – Arthur Schmidt	Nominalizat
Premiul David Lean pentru regie – Robert Zemeckis	Nominalizat



2. Man on fire (2004)- n-am plans in viata mea atat de mult la finalul unui film, asa cum am facut-o la acesta.

• Regia

Tony Scott

• Cu

Denzel Washington, Christopher Walken

• Gen

Actiune, Drama, Thriller

Pentru rolul lui Creasy, relaizatorii l-au ales pe dublul premiat cu Oscar Denzel Washington, care mai colaborase cu regizorul Tony Scott la thriller-ul Crimson Tide / Valul ucigas. Scott a considerat ca Washington are exact calitatile necesare pentru rolul lui Creasy. „Denzel are o anumita duritate, pe care stie foarte bine s-o foloseasca atunci cand trebuie. Prin urmare, reuseste foarte bine sa ilustreze inchiderea in sine initiala a lui Creasy si deschiderea sa ulterioara spre lume.”

3. Girl, Interrupted (1999)

Bazat pe fapte reale, filmul este povestea Susannei Kaysen, o tanara ce a incercat sa se sinucida dupa ce a terminat liceul. Aceasta tentativa o aduce la Claymore, un spital de boli mintale. Ea se imprieteneste cu grupul de fete cu probleme: Georgina – mincinoasa patologica, Daisy – abuzata sexual si Polly – victima a focului, dar cade sub influenta aproape hipnotica a Lisei, cea mai salbatica si mai puternica din grup.

Premiile Oscar 2000

Categoria	Rezultatul
Cea mai buna actrita in rol secundar – Angelina Jolie	Castigator

Premiile Globul de Aur 2000

Categoria	Rezultatul
Globul de Aur pentru cea mai buna actrita in rol secundar – Angelina Jolie	Castigator

4. The bone collector (1999)

• · Regia

Phillip Noyce

• · Cu

Denzel Washington, Angelina Jolie

• · Gen

Drama

 

 

Lincoln Rhyme este un detectiv inteligent care a paralizat intr-un accident in timpul serviciului. El este autorul a catorva carti de criminalistica si are un ochi ascutit pentru detalii, iar acest lucru l-a facut sa devina o legenda in politie. Amelia Donaghy este o tanara politista. In ultima sa zi ca politist de strada, inainte de a fi trimisa la birou, Amelia descopera un cadavru mutilat. Rhyme este rugat sa investigheze cazul dar refuza, insa cand citeste cazul in amanunt devine interesat si isi da seama din fotografii ca ucigasul a lasat unele mesaje. Asasinul, care poate fi un sofer de taxi, se amuza aducand omagii unor criminali legendari. Amelia are misiunea de a-l asista pe Rhyme si astfel ea trebuie sa fie ochii si urechile detectivului paralizat si sa-l prinda pe odiosul criminal inainte ca acesta sa loveasca din nou.

5. Shrek

6. Aaa..si nu puteam sa nu mentionez si serialul meu preferat, Grey’s Anatomy :)

 

In memoriam Ana C.

Cei mai norocosi dintre noi au sansa sa intalneasca,poate doar o data in viata, o persoana care le schimba existenta, modul de a gandi si de a privi lucrurile. Eu ma numar printre ei..am cunoscut-o acum cativa ani pe Ana, care m-a facut sa imi doresc sa fiu  un om mai bun, mai optimist, mai cald si mai devotat prietenilor mei. Imi pare rau ca nu am avut ocazia sa ii spun si ei cat de mult am apreciat-o si cat de mult am tinut la ea…

Nu te voi uita niciodata!

Dor

 In fiecare an, in luna mai, ma cuprinde o stare acuta de melancolie, de tristete, de dor..e luna in care am pierdut cea mai draga persoana, luna in care ma retrag in cochilia mea si imi ling ranile.Peste 5 zile se implinesc 3 ani, dar in sufletul meu, amintirea ei e mai vie ca oricand. Nu i-am uitat chipul, zambetul, caldura, atingerea…iar din cand in cand, atunci cand dorul devine insuportabil, ne  intalnim in vis si ma lasa sa o mai strang in brate. 

In naivitatea mea, indraznesc sa sper, ca poate aceste ganduri vor ajunge si acolo unde esti tu…

        Mi-e tare dor de tine….

Turma de oi

N-am inteles niciodata de ce trebuie sa fim toti la fel. Am fost indoctrinati de mici cu spiritul de turma care se cultiva cu succes in special in scoala. Aici suntem invatati sa fim de acord cu opiniile profesorului,sa spunem si sa facem ca el, iar cine indrazneste sa aiba o alta parere este taxat si pus la zid. Imi amintesc de orele de educatie civica din scoala generala care se desfasurau sub forma unor dezbateri pe diverse teme: educatie, societatea democratica, moralitate etc. Stimata doamna profesoara(comunista inraita), nu accepta ca noi sa avem pareri  diferite de cele ale dansei, chiar daca ele erau pertinente si foarte bine argumentate,asadar, cine dorea 10 pe linie la educatie civica, era musai sa aiba aceeasi parere cu stimata.
Atunci cand cineva indrazneste sa gandeasca altfel,sa se imbrace altfel,sa traiasca altfel decat majoritatea, sa spuna lucruri pe care altii nu au curaj sa le afirme, el este criticat si respins. Ca nu cumva sa starnim indignarea societatii, trebuie neaparat sa ne casatorim pana la varsta de 25 de ani si la cel tarziu doi ani dupa nunta trebuie sa apara primul copil. Daca doamne fereste, se intampla ca cineva sa sfideze aceste legi nescrise ale turmei este fie homosexual, fie vreun psihopat, fie un egoist incurabil. Ma revolta persoanele care spun chestii de genul: “Cei care se casatoresc si nu fac copii sunt egoisti” sau “Daca nu ai facut macar un copil la viata ta inseamna ca ai trait degeaba”. Serios acum, cat de ingust la minte trebuie sa fii ca sa poti gandi asa ceva?? Pai daca se poate spune despre un om care nu a avut copii ca trait degeaba, inseamna ca singurul nostru scop in viata este de a ne reproduce, altfel spus, nu exista nici o diferenta intre noi si animale. Si atunci ma intreb, de ce ne-a mai dat Dumnezeu inteligenta?? Asadar, celor care gandesc in felul asta le voi spune urmatorul lucru : animalele se ghideaza strict dupa instincte; oamenii, pe langa aceste instincte, care ii ajuta sa supravietuiasca si sa se reproduca, dispun si de inteligenta, aptitudini, talent. Asadar, ei pot realiza lucruri marete,memorabile, pot lasa ceva in urma lor folosindu-se de aceasta inteligenta. Leonardo da Vinci nu a avut copii…poate spune cineva despre el ca a trait degeaba?
Iar in ceea ce priveste egoismul, eu le-as pune tuturor urmatoarele intrebari:
E mai egoist cel care alege sa nu fie parinte pentru ca munca ii ocupa foarte mult timp si este constient ca nu ar putea sa petreaca prea mult timp cu acel copil sau cel care face un copil si il lasa 90% din timp in grija bunicilor sau a bonelor?
E mai egoist cel care alege sa nu fie parinte intrucat realizeaza ca nu are calitatile necesare pentru a fi un bun parinte sau cel care face un copil dar habar nu are sa-l creasca (ma refer aici la abuzurile fizice, psihice, neglijenta, nepasare etc)?

Eu imi cer scuze ca indraznesc uneori sa ma revolt, ca parerile mele ii deranjeaza pe unii, imi cer scuze societatii si babelor din bloc pentru faptul ca locuiesc cu prietenul meu fara sa fim casatoriti…imi cer scuze ca nu pot fi si eu o “oaie” din turma numita Romania!

Tarani ca-n Bucuresti,nicaieri in lume nu gasesti!

Acum 3 ani de zile eram o simpla fata din provincie, absolventa de liceu, care intrase la “faimoasa” Universitate Bucuresti. Plina de entuziasm si sperante ,mi-am facut bagajele si am pornit spre capitala, lasand in urma un oras mic, monoton, lipsit de viata, care avea prea putine sa-mi ofere.Bucurestiul este exact pe gustul meu: un oras mare, animat, zgomotos, aglomerat, insa de locuitorii lui m-as putea lipsi cu desavarsire! Iata ce imi vine mie in minte cand ma gadesc la bucuresteni: badaran, kitch ,manele,taranime,putoare,nesimtire,sclipici,prostie cat cuprinde,lanturi de 5 kg la gat, analfabetism,fite,lipsa de educatie…si multe altele dar cred ca ati prins deja ideea. Circuland zilnic cu mijloacele de transport in comun, am realizat ca Bucurestiul este populat de animale, si nu orice fel de animale,ci de animale salbatice..de adevarate fiare care se mananca intre ele pentru supravetuire. Cum am ajuns la aceasta concluzie?Pai, foarte simplu daca stau sa numar de cate ori am fost calcata in picioare, imbrancita,lovita,injurata,agresata si chiar pradata in metrou,RATB sau chiar in plina strada. Specimenele astea din Bucuresti nu contenesc sa ma uimeasca cu prostia lor infinita si cu flagranta lipsa de bun simt de care dau dovada.
Spre exemplu,in urma cu vreo doua luni ma aflam in statia de metrou Victoriei asteptand urmatorul tren. Peronul era foarte aglomerat,nu aveai loc sa arunci un ac pe jos, asa ca mi-a fost foarte clar ca nu voi avea nici o sansa sa ma urc in primul metrou. Bineinteles ca dupa ce a sosit trenul in statie a inceput si “macelul”..pur si simplu se calcau in picioare pentru a reusi sa urce. S-a incercat de 2 ori inchiderea usilor insa nu s-a putut din cauza numarului exagerat de pasageri ( socant,nu? ).La un moment dat se aude prin statie o voce feminina,calma, suava:
“-Stimati calatori, ( eu in locul ei as fi zis mai degraba “stimati tarani” sau “stimate animale”) va rugam sa permiteti inchiderea usilor!Urmatorul tren va sosi in statie in 2 minute!”(asta ca sa nu zica “-Disperatilor,nu va mai inghesuiti ca animalele in acest metrou pentru ca oricum va sosi un altul in doar 2 minute!!”).
 In acel moment ma asteptam sa coboare macar 4-5 persoane,insa m-am inselat amarnic:)). S-a incercat din nou inchiderea usilor,insa si de acesta data fara succes.Dupa putin timp se aude iar acea voce feminina, suava si la fel de calma (tot respectul meu:) ) :
“-Stimati calatori, va rugam sa permiteti plecarea trenului din statie deoarece blocheaza accesul urmatorului metrou care stationeaza in tunel!”
De abia atunci au coborat vreo 2-3, restul s-au ambitionat sa se inghesuie si mai tare,probabil si-au rupt si cateva degete,maini,coaste pentru a putea incapea in vagoanele supraaglomerate. Desi am fost un simplu martor la aceasta situatie  ridicola, m-am simtit eu penibil pentru acei oameni…si tot noi avem pretentia sa fim tratati ca un popor civilizat…
Ieri,am fost martora la un eveniment..nici nu stiu cum sa-l numesc…oricum m-a lasat fara cuvinte.Am iesit linistita din casa si cand am ajuns la lift vad o babutza care tragea cu toate puterile de usa acestuia,incercand sa ajute persoana blocata inauntru. Era un barbat care probabil se blocase intentionat pentru a face misto de cineva,intrucat la un moment dat,pe portiunea cu geam spart a usii liftului si-a scos ce are el mai de pret…asta ca sa ma exprim intr-un mod mai delicat:). Babutza saraca a fugit mancand pamantul iar eu am ramas de-a dreptul socata.Nu mi-a venit sa cred ca mi se intampla asa ceva intr-o scara de bloc si cu atat mai putin, ca unii pot jigni in halul asta o femeie in varsta,dar se pare ca acestia sunt locuitorii capitalei noastre,locuitorii tarii noastre…acestia sunt romanii!

Prostia n-are limite…

Trebuie sa recunosc….cel mai mult pe lumea asta detest prostia!Se pare ca aceasta boala cumplita pluteste in permanenta deasupra noastra, asemenea unui nor.O intalnim pretutindeni..la metrou,in RATB,pe strada, in trafic..Dar sa privim partea buna a lucrurilor..nu e molipsitoare!!Partea mai putin buna e ca nu s-a inventat un tratament care sa asigure vindecarea si recuperarea totala.Hmm…in aceasta situatie.. poate unica solutie ar fi eutanasierea:)) . 
Chiar in aceasta minunata seara am primit confirmarea faptului ca prostia nu cunoaste limite,prin intermediul unei discutii extrem de “elevate”cu un vechi prieten.Il stiu de foarte multi ani,e o “dulce” amintire din perioada zbuciumata a pubertatii mele.Ne-am cunoscut intr-o minunata zi de vara,in care soarele stralucea cu o forta nebanuita,cerul era de un albastru imaculat,pasarelele ciripeau..(desigur nivelul crescut al hormonilor din acea perioada a jucat un rol important in toata povestea asta),iar eu ajunsesem in bratele acestui “fat-frumos”,Don Juan de Romania,cu pectoralii bine definiti,cu zambetul sau fermecator (mai tarziu insa, aveam sa descopar ca acestea erau unicele sale calitati).Toate bune si frumoase…pana in ziua in care s-a intors in orasul sau natal si am inceput sa corespondam prin intermediul nemuritorului condei.(la vremea respectiva nu luase amploare fenomenul mirc sau messenger).Tin minte perfect ziua in care a poposit prima sa scrisoare,prima sa “capodopera” in cutia mea postala.Am sfasiat plicul cu entuziasm si emotie.Insa,acea emotie resimtita la primirea corespondentei s-a transformat rapid intr-un ras isteric.Probabil va intrebati de ce…pai…intreaga scrisoare insuma 4 pagini.Nimic ciudat pana aici…insa am constatat cu stupoare ca toate acele 4 pagini erau de fapt o singura fraza,intrucat virgulele si punctele ce marcheaza sfarsitul unei propozitii,a unei fraze lipseau cu desavarsire.Asa ca am incercat sa citesc scrisoarea ca atare..fara virgula,fara punct,fara pauza intre cuvinte,intre propozitii..insa am esuat intrucat dupa primele 5 randuri deja nu mai aveam aer.Totodata,mi-a fost foarte limpede ca acest baiat nu auzise de cratima si nici de faptul ca unele cuvinte se scriu cu 2 de i.Cu toate astea nu vreau sa fiu rautacioasa,sunt convinsa ca exista o explicatie rationala pentru faptul ca era analfabet la 18 ani…poate bietul baiat a fost un copil sensibil si a trebuit sa stea tintuit la pat,rapus de boala, chiar in zilele in care la scoala au fost predate lectiile de gramatica limbii romane.Saracutul…mi se ridica parul de pe ceafa cand ma gandesc la efortul pe care l-a depus pentru a scrie toate acele capodopere.Probabil ca dupa finisarea fiecarei scrisori ,singurul sau neuron a zacut vreo 2 luni in covalescenta.
Zilele trecute am dat de el pe net…NU,nu a facut cunostinta intre timp nici cu acele cuvinte care se scriu cu 2 de i,nici cu nenorocita aia de cratima care ii complica existenta!(Off..cine o fi inventat si limba asta romana???E al naibii de complicata!:P ).Pe deasupra,incepuse sa vorbeasca in metafore,sa spuna lucruri profunde…as fi putut jura ca avea deschisa pe masa o carte de maxime si cugetari.Pe monitorul meu era o abundenta de neologisme,de cuvinte pompoase ,folosite insa in contexte total nepotrivite(era mai mult decat evident ca semnificatia acestora ii era total necunoscuta),de cugetari profunde care nu aveau nici un sens…
Cand l-am cunoscut avea 18 ani…acum are 25….Concluziile:
1)Prostia are o mare capacitate de conservare
2)Numarul neuronilor nu creste in timp
3)PROSTUL NU ESTE PROST DESTUL DACA NU ESTE SI FUDUL!